6 principii pentru a păstra dinții pe arcadă toată viața

Știm cu toții că dezvoltarea tehnologiei și accesul la cunoaștere au condus la apariția unor soluții remarcabile pentru înlocuirea dinților pierduți. Astăzi, într-un timp foarte scurt, care părea de neimaginat în urmă cu doar câteva decenii, medicul poate reabilita cazuri complexe și dificile, restaurând masticația, fonația și estetica zâmbetului.

Totuși, indiferent cât de performante sunt aceste tratamente și cât de bine reușesc să imite natura, ele nu pot înlocui complet dintele natural. Nicio restaurare nu poate reproduce integral structurile biologice și relația complexă dintre dinte, os, gingie și ligamentele care îl susțin.

Ca urmare, una dintre cele mai importante direcții ale stomatologiei contemporane este conservarea țesuturilor naturale și profilaxia afecțiunilor orale. Literatura științifică actuală susține tot mai clar abordarea „minim invazivă”, bazată pe diagnostic precoce și pe tratamente conservative cu păstrarea țesuturilor sănătoase într-o cât mai mare măsură [1].

  1. Monitorizarea copilului încă din primele luni de viață

Păstrarea pe termen lung a sănătății țesuturilor dure și moi din cavitatea orală presupune un proces continuu de monitorizare și îngrijire, care începe din primele luni de viață. În colaborare cu părintele, medicii specialiști în pedodonție și ortodonție au în vedere:

  • prevenirea cariilor precoce pe dinții de lapte,
  • asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea corectă a maxilarelor
  • menținerea unei ocluzii stabile și echilibrate.

În plus, încă de la apariția primului dinte definitiv, în jurul vârstei de șase ani, controalele periodice și măsurile preventive devin esențiale. O analiză a metodelor de prevenție pentru caria precoce a copilăriei arată că intervențiile preventive trebuie adaptate riscului individual și susținute prin monitorizări regulate [2].

  1. Gingiile sănătoase susțin dinții pe termen lung

Sănătatea gingivală se pierde treptat și, de multe ori, fără simptome evidente în stadiile de început. Când pacientul observă sângerări, retracții gingivale, mobilitate dentară sau modificări ale poziției dinților, boala este deja într-un stadiu avansat. Acesta este motivul pentru care medicii subliniază importanța diagnosticului precoce al parodontitei.

Obiectivul principal al terapiei parodontale moderne este păstrarea dinților naturali pe arcade pentru perioade cât mai lungi de timp, prin tratamente conservative realizate etapizat. După finalizarea terapiei active, controalele periodice și monitorizarea atentă contribuie la menținerea stabilității și a rezultatelor obținute pe termen lung [3].

  1. Igienizarea profesională periodică

Placa bacteriană se acumulează diferit de la o persoană la alta, iar anumite zone sunt dificil de curățat doar prin periajul zilnic acasă, chiar și atunci când acesta este realizat corect.

Igienizarea profesională este recomandată tuturor pacienților, indiferent dacă prezintă sau nu boală parodontală. Aceasta completează igiena realizată acasă și ajută la prevenirea cariilor și a afecțiunilor gingivale.

Ghidul de practică clinică de nivel S3 al Federației Europene de Parodontologie [3] recomandă o abordare etapizată în tratamentul parodontitei, care include controlul biofilmului, reducerea inflamației gingivale, controlul factorilor de risc și terapie parodontală de susținere pentru menținerea rezultatelor în timp.

  1. Mușcătura evaluată împreună cu parodonțiul

Când mușcătura (ocluzia dentară) nu este echilibrată, dinții, gingia și osul pot fi suprasolicitate constant. În timp, aceste forțe excesive pot contribui la uzura smalțului, la retracția gingiei sau la pierdere osoasă localizată. De aceea, evaluarea ortodontică și cea parodontală trebuie integrate într-un plan coerent, mai ales la pacienții adulți sau la cei deja afectați de parodontită.

Un review sistematic publicat în revista Clinical Oral Investigations arată că tratamentul ortodontic poate fi utilizat și la pacienți cu suport parodontal redus, dacă se respectă următoarele condiții: existența unui plan interdisciplinar, controlul inflamației și aplicarea unor forțe controlate [4].

  1. Tratamentul cât mai precoce al cariilor dentare

Organizația Europeană pentru Cercetare în Cariologie și Federația Europeană de Stomatologie Conservativă (ORCA-EFCD) susțin o abordare personalizată a cariei dentare, bazată pe evaluarea activității leziunii, monitorizare periodică și intervenții minim invazive realizate în stadiile incipiente ale bolii [5].

  1. Tratamentul efectuat într-un câmp operator izolat corespunzător

În timpul restaurărilor dentare, controlul contaminării cu salivă și bacterii este esențial pentru realizarea tratamentului în condiții corecte și pentru menținerea rezultatelor pe termen lung.

Diga este o folie specială de protecție care izolează dintele în timpul tratamentului. Ea împiedică saliva și bacteriile să ajungă în zona de lucru și permite realizarea obturațiilor în condiții mult mai curate și mai precise. Studiile arată că izolarea riguroasă a câmpului operator contribuie la creșterea predictibilității și a  succesului tratamentelor restaurative și endodontice [5].

În concluzie

În multe situații, soluțiile rapide și spectaculoase pot părea atractive. Totuși, pe termen lung, menținerea sănătății orale presupune tratamente realizate etapizat, orientare spre profilaxie și multă răbdare. Scopul stomatologiei moderne nu este doar înlocuirea structurilor pierdute, ci păstrarea și protejarea cât mai mult timp posibil a țesuturilor biologice proprii [6].

Surse

[1] Banerjee A, Frencken JE, Schwendicke F, Innes NPT. Contemporary operative caries management: consensus recommendations on minimally invasive caries removal. Br Dent J. 2017 Aug 11;223(3):215-222. https://doi.org/10.1038/sj.bdj.2017.672

[2] Soares, R. C., da Rosa, S. V., Moysés, S. T., Rocha, J. S., Bettega, P. V. C., Werneck, R. I., & Moysés, S. J. (2021). Methods for prevention of early childhood caries: Overview of systematic reviews. International Journal of Paediatric Dentistry, 31(3), 394–421. https://doi.org/10.1111/ipd.12766

[3] Sanz, M., Herrera, D., Kebschull, M., Chapple, I. L. C., Jepsen, S., Beglundh, T., Sculean, A., Tonetti, M. S., & EFP Workshop Participants and Methodological Consultants. (2020). Treatment of stage I–III periodontitis—The EFP S3 level clinical practice guideline. Journal of Clinical Periodontology, 47(S22), 4–60. https://doi.org/10.1111/jcpe.13290

[4] Erbe, C., Heger, S., Kasaj, A., Berres, M., & Wehrbein, H. (2023). Orthodontic treatment in periodontally compromised patients: A systematic review. Clinical Oral Investigations, 27, 79–89. https://doi.org/10.1007/s00784-022-04822-1

[5] Kühnisch, J., Ekstrand, K. R., Pretty, I., Twetman, S., Fontana, M., Ismail, A. I., & ORCA/EFCD Consensus Group. (2024). ORCA-EFCD consensus report on clinical recommendations for caries detection and diagnosis. Clinical Oral Investigations, 28, 233. https://doi.org/10.1007/s00784-024-05597-3

[6] Galli, M. (2026). The importance of saving teeth in endodontics and periodontology and its impact on social health. Annali di Stomatologia, 17(1), 1–3. https://doi.org/10.59987/ads/2026.1.1-3