Profesiile de medic stomatolog și de chirurg oro-maxilo-facial se află într-o perioadă de transformare profundă, generată de avansul rapid al tehnologiilor digitale și, în special, de integrarea inteligenței artificiale (IA) în practica clinică.
IA desemnează ansamblul de algoritmi capabili să învețe din volume mari de date, să recunoască modele complexe, să efectueze analize predictive și să asiste procesul decizional medical [1]. În stomatologie, aplicațiile IA s-au diversificat semnificativ în ultimii ani, vizând domenii precum imagistica dentară, ortodonția, implantologia și chirurgia oro-maxilo-facială. Implementarea acestor tehnologii promite o creștere a acurateței diagnosticului, o planificare terapeutică personalizată și o îmbunătățire generală a calității actului medical.
Aplicațiile inteligenței artificiale în stomatologie
Modelele de învățare automată (machine learning) și rețelele neuronale convoluționale (CNN) pot analiza radiografii 2D și tomografii computerizate (CBCT), identificând carii, infecții periapicale, resorbții radiculare sau alte patologii dento-maxilare în stadii incipiente [2]. IA este de asemenea utilizată pentru evaluarea riscului de apariție a cancerului oral și pentru predicția recurenței bolii după tratament [3].
Prin simulări digitale și modele predictive, IA permite medicilor să compare opțiuni terapeutice și să anticipeze rezultatele funcționale și estetice ale intervențiilor, sprijinind luarea deciziilor bazate pe date și contribuind la o medicină mai predictivă și mai centrată pe pacient.
Algoritmii IA pot genera vizualizări tridimensionale ale evoluției tratamentului, facilitând comunicarea medic-pacient. În paralel, sistemele automatizate pot eficientiza activitatea administrativă a cabinetului, permițând medicului să se concentreze asupra actului clinic.
Rolul IA în chirurgia oro-maxilo-facială
În chirurgia oro-maxilo-facială (OMF), IA permite reconstrucția digitală precisă a structurilor cranio-faciale și planificarea tridimensională a intervențiilor. Modelele 3D generate cu ajutorul IA pot identifica zone critice și structurile anatomice vitale, optimizează abordul chirurgical și scade riscul de complicații intraoperatorii [4].
Inteligența artificială permite realizarea unor modele virtuale personalizate care permit o analiză detaliată a raporturilor formațiunilor tumorale cu structuri anatomice vitale, crescând astfel predictibilitatea intervenției chirurgicale și totodată reducând gradul de invazivitate acesteia.
În viitorul apropiat cu ajutorul IA și cu ochelarii de realitate virtuală augmentată aceste holograme vor putea fi suprapuse în timp real în cursul intervențiilor chirurgicale aducând numeroase beneficii precum vizualizarea traiectului nervului facial în raport cu tumora parotidiană, abord minim invaziv, risc minim de lezare a nervului facial sau complicații postoperatorii, predictibilitate ridicată.
Limitele și provocările implementării IA în practica clinică
Deși potențialul IA este remarcabil, există limite și provocări semnificative. Deciziile chirurgicale implică de multe ori factori ce țin de experiență, intuiție și etică care nu pot fi complet automatizați [3]. Conform unui studiu recent, 79,2% dintre chirurgii oro-maxilo-faciali consideră că IA nu va înlocui medicul, dar 58,3% avertizează că utilizarea excesivă a acesteia ar putea duce la scăderea abilităților clinice fundamentale [5] și nu vor putea înlocui percepția artistică și estetică a practicianului.
Perspective și responsabilitate profesională
Integrarea IA în stomatologie și chirurgia OMF deschide noi direcții pentru practica medicală: precizie diagnostică, tratamente personalizate și reducerea erorilor. Totuși, succesul depinde de calitatea și securitatea datelor folosite, instruirea continuă a medicilor și respectarea normelor etice și legale privind utilizarea IA. Empatia și discernământul profesional rămân atribute exclusiv umane, imposibil de replicat algoritmic.
Concluzii
Inteligența artificială nu este un substitut al medicului, ci un partener al acestuia. Utilizată responsabil, IA are potențialul de a revoluționa modul în care sunt diagnosticate și tratate afecțiunile dento-maxilare, contribuind la o medicină mai sigură, mai predictibilă și mai personalizată. În centrul acestei transformări trebuie să rămână însă pacientul – beneficiarul final al progresului tehnologic și al expertizei umane.
