Uzura dentară reprezintă pierderea progresivă a smalțului și a dentinei prin mecanisme diferite de cele implicate în apariția cariei dentare.

În formele ușoare, uzura poate face parte din procesul firesc de îmbătrânire. Atunci când avansează rapid sau se extinde foarte mult, poate modifica forma și dimensiunea dinților, poate provoca sensibilitate și poate afecta aspectul zâmbetului, masticația și ocluzia, sau modul în care dinții se întâlnesc în timpul mușcăturii.

În cazurile severe, atunci când pierderea țesuturilor dentare depășește capacitatea de compensare a organismului, scurtarea dinților poate reduce înălțimea treimii inferioare a feței, respectiv distanța dintre nas și bărbie. Această modificare poate accentua pliurile din jurul gurii și poate conferi fizionomiei un aspect îmbătrânit [1].

Cauzele uzurii dentare

În cele mai multe cazuri, uzura dentară este rezultatul acțiunii simultane sau succesive a mai multor factori chimici și mecanici, care se potențează reciproc și accelerează pierderea smalțului și a dentinei. Eroziunea, abraziunea și atriția pot acționa simultan și pot accelera pierderea țesuturilor dentare [2].

  • Eroziunea, produsă printr-un mecanism chimic, apare sub acțiunea repetată a acizilor, care înmoaie și dizolvă treptat țesuturile dure ale dintelui. Acizii pot proveni din alimentație, de exemplu din băuturi carbogazoase și energizante, sucuri de fructe, citrice, vin sau alimente conservate în oțet. Riscul crește atunci când aceste produse sunt consumate frecvent, menținute mai mult timp în gură sau sorbite pe parcursul zilei. Acizii pot proveni și din organism, în cazul refluxului gastroesofagian, al vărsăturilor repetate sau al tulburărilor de comportament alimentar.

  • Atriția, produsă printr-un mecanism mecanic, apare în urma contactului repetat dintre dinți și poate fi accentuată de bruxism, adică de scrâșnirea sau încleștarea dinților în timpul somnului ori în stare de veghe.

  • Abraziunea, produsă tot printr-un mecanism mecanic, este determinată de contactul repetat al dinților cu obiecte externe. Printre cauze se numără periajul realizat cu o presiune prea mare, folosirea unei periuțe cu peri duri, utilizarea unei paste de dinți foarte abrazive și obiceiul de a roade unghiile sau de a ține între dinți creioane, pixuri ori alte obiecte dure

Tratamentul uzurilor dentare

Tratamentul clasic al uzurilor extinse presupune utilizarea unor restaurări indirecte, precum coroane, fațete, inlay-uri, onlay-uri sau overlay-uri. Acestea pot fi realizate în laboratorul de tehnică dentară, prin metode convenționale sau digitale, sau direct în cabinetul stomatologic, cu ajutorul sistemelor CAD/CAM, care permit proiectarea computerizată și frezarea restaurărilor.

Dezvoltarea rășinilor compozite și a tehnicilor adezive permite, în cazurile selectate, reabilitarea ocluziei prin restaurări directe în cabinetul stomatologic. Materialul este adăugat pe suprafața dinților pentru a reface volumul pierdut și contactele funcționale cu dinții vecini și antagoniști, cu o preparare minimă sau chiar fără șlefuirea țesuturilor sănătoase.

Un studiu clinic desfășurat pe pacienți cu uzură dentară severă a arătat că reabilitările extinse realizate prin restaurări directe pot constitui o opțiune acceptabilă pe termen mediu. Evenimentele apărute pe parcursul monitorizării au putut fi gestionate, în numeroase cazuri, prin reparații [3].

Totuși, materialul compozit este supus uzurii în timp, în special la nivelul zonelor care suportă forțe ocluzale mari (de exemplu la dinții posteriori). Din acest motiv, monitorizarea periodică rămâne importantă [4].

Alegerea planului de tratament potrivit se face după evaluarea cauzei și severității uzurii, a cantității de țesut dentar rămas, a ocluziei și a factorilor individuali de risc (bruxismul, expunerea frecventă la acizi, fluxul salivar redus și riscul de carie). În unele cazuri sunt recomandate restaurările directe, iar în altele pot fi necesare restaurări indirecte sau o combinație între cele două variante.

Un plan de tratament individualizat permite refacerea formei și funcției dinților, conservarea țesuturilor dentare sănătoase și menținerea rezultatelor în timp.

Surse:

[1] Thayer, M. L. T., & Ali, R. (2022). The dental demolition derby: Bruxism and its impact—Part 3: Repair and reconstruction. British Dental Journal, 232, 775–782. https://doi.org/10.1038/s41415-022-4293-8

[2] Leven, A. J., & Ashley, M. (2023). Epidemiology, aetiology and prevention of tooth wear. British Dental Journal, 234(6), 439–444. https://doi.org/10.1038/s41415-023-5624-0

[3] Mehta, S. B., Lima, V. P., Bronkhorst, E. M., Crins, L., Bronkhorst, H., Opdam, N. J. M., Huysmans, M.-C. D. N. J. M., & Loomans, B. A. C. (2021). Clinical performance of direct composite resin restorations in a full mouth rehabilitation for patients with severe tooth wear: 5.5-year results. Journal of Dentistry, 112, 103743. https://doi.org/10.1016/j.jdent.2021.103743

[4] Ning, K., Bronkhorst, E., Crins, L., van der Meer, W., Pereira-Cenci, T., Yang, F., Leeuwenburgh, S., & Loomans, B. (2022). Wear behaviour of direct composite restorations in tooth wear patients: A 5-year clinical study. Journal of Dentistry, 127, 104354. https://doi.org/10.1016/j.jdent.2022.104354