În fiecare an, pe 9 septembrie, Ziua Internațională a Frumuseții ne invită să reflectăm asupra unui concept care ne însoțește de mii de ani și care ne influențează modul în care ne raportăm la lume, dar și la noi înșine.
De-a lungul timpului, frumusețea a inspirat arta, a fost analizată de filosofie, măsurată prin matematică, remodelată cu ajutorul medicinei și resemnificată prin psihologie. Astăzi, ea este privită tot mai mult prin prisma armoniei dintre aspectul exterior, sănătate, expresivitate și particularitățile fiecărei persoane.
Cum s-au schimbat concepțiile despre frumusețe de-a lungul istoriei?
Răspunsul scurt este că idealurile de frumusețe nu s-au schimbat fundamental de-a lungul timpului.
De exemplu, bustul reginei Nefertiti, realizat în jurul anului 1340 î.Hr., continuă să fie un simbol al frumuseții datorită structurii alungite a feței, gâtului elegant și simetriei aproape perfecte a trăsăturilor. Măsurătorile realizate pe fotografiile bustului corespund multora dintre proporțiile faciale considerate armonioase și în prezent [2]. Totuși, investigațiile la computer tomograf au arătat că, sub stratul exterior de stuc, chipul sculptat în calcar prezintă câteva particularități diferite de suprafața vizibilă a bustului: modificări la nivelul unghiurilor pleoapelor, cute în jurul gurii și o mică proeminență pe nas [3]. Să fie vorba, oare, despre o formă de idealizare artistică?
Pentru grecii antici, frumusețea rezulta dintr-o precizie matematică, din echilibrul proporțiilor diferitelor părți ale corpului. În secolul al V-lea î.Hr., sculptorul Policleitos a formulat aceste principii în lucrarea Canonul și le-a transpus în sculpturi precum Doryphoros, prin care a ilustrat relația armonioasă dintre toate componentele corpului [4].
În Renaștere, studiul frumuseții s-a apropiat de anatomie și geometrie. Leonardo da Vinci a cercetat proporțiile corpului și ale feței, pe care a împărțit-o în trei segmente egale [5]. Albrecht Dürer a continuat analiza matematică a formei umane, explorând corpuri și chipuri cu proporții variate. El a ajuns la concluzia că frumusețea nu poate fi redusă la un singur canon universal [6]. Aceste studii au contribuit la dezvoltarea canoanelor faciale preluate ulterior în antropometrie și în analiza medicală a feței.
Secolul al XX-lea a adus fotografia, cinematografia și cultura celebrităților. Idealurile estetice au început să se schimbe mai rapid, odată cu moda fiecărei epoci. În prezent, rețelele sociale, filtrele și imaginile generate sau modificate digital accelerează această schimbare. Algoritmii pot expune utilizatorii în mod repetat acelorași tipuri de chipuri, contribuind la apariția unor preferințe estetice omogene și la solicitarea unor tratamente inspirate de modele virtuale [7].
De ce este importantă frumusețea?
Aspectul exterior influențează felul în care ne percepem pe noi înșine și modul în care suntem percepuți de ceilalți. Imaginea de sine reprezintă ansamblul percepțiilor, credințelor și evaluărilor pe care o persoană le are despre propria persoană. Ea cuprinde imaginea corporală, trăsăturile de personalitate, valorile, convingerile și abilitățile individuale, rolurile sociale. Se formează din propria noastră percepție, dar și prin comparația cu alte persoane și prin interpretarea reacțiilor pe care acestea le au față de noi. Felul în care ne evaluăm propria înfățișare poate contribui la încrederea cu care zâmbim, vorbim, apărem în fotografii și participăm la viața socială. În prezent, filtrele digitale și expunerea repetată la imagini atent selecționate pot crea standarde nerealiste și pot accentua nemulțumirea față de propriul aspect. În cazul persoanelor cu tulburare dismorfică corporală, utilizarea excesivă a rețelelor sociale poate intensifica preocuparea pentru defecte percepute sau imaginare [8].
Cercetările din psihologia socială descriu efectul de „halou (nimb) al atractivității” [9], [10]: tendința de a atribui persoanelor considerate atrăgătoare și alte caracteristici favorabile, precum sociabilitatea, inteligența sau competența. Aceste aprecieri rapide nu reflectă neapărat caracteristicile reale ale persoanei, însă pot influența primele impresii și interacțiunile sociale. Un studiu din 2024, care a implicat peste 2700 de participanți, arată că acest efect de nimb al frumuseții se păstrează chiar și în interacțiunile digitale, în era filtrelor realizate cu aplicații care folosesc inteligența artificială [11].
Ce înseamnă frumusețea din perspectivă stomatologică?
În analiza feței, sunt evaluate aspecte precum simetria, proporțiile verticale și transversale, profilul, raportul dintre nas, buze și bărbie, volumele țesuturilor moi și expresia dinamică. În stomatologie, analiza continuă cu poziția dinților în cadrul feței, forma și dimensiunea lor, linia gingivală, expunerea dinților în repaus și în timpul zâmbetului, culoarea, textura și relația dintre marginile incisivilor și buza inferioară. Zâmbetul nu există independent de chip, iar fiecare element trebuie interpretat în cadrul întregii fizionomii [12].
În stomatologie, inclusiv în designul digital al zâmbetului, sunt utilizate mai multe modele matematice care descriu raporturile dintre lățimile aparente ale dinților frontali superiori, atunci când zâmbetul este privit din față. Aceste proporții servesc drept repere pentru analizarea și proiectarea unui zâmbet armonios, fiind adaptate particularităților fiecărui pacient.
De exemplu, conform Proporției de aur, fiecare dinte vizibil spre lateral ar trebui să reprezinte aproximativ 61,8% din lățimea aparentă a dintelui precedent. Literatura actuală nu susține, însă, utilizarea proporției de aur ca regulă universală pentru construirea unui zâmbet frumos. O analiză sistematică a proporțiilor dentare matematice a arătat că nici proporția de aur, nici alte formule similare nu pot garanta singure un rezultat estetic previzibil și repetabil. Aceste măsurători pot orienta planificarea, dar trebuie adaptate formei feței, buzelor, vârstei, trăsăturilor individuale și preferințelor pacientului [13].
Un zâmbet estetic pornește de la sănătatea dinților și a gingiilor, de aceea afecțiunile orale și problemele funcționale trebuie tratate înaintea intervențiilor estetice. În funcție de situația clinică, planul poate include igienizare profesională, albire dentară, tratament ortodontic, restaurări din compozit, fațete, coroane, tratamente gingivale sau înlocuirea dinților absenți. Fotografiile, scanările și simulările digitale sprijină planificarea și comunicarea cu pacientul, iar soluțiile alese trebuie să conserve cât mai mult țesutul dentar sănătos și să poată fi întreținute pe termen lung.
În orice tratament estetic, rezultatul la care dorim să ajungem trebuie adaptat fizionomiei, vârstei și preferințelor persoanei. Forma incisivilor, diferențele discrete de proporție, nuanțele naturale, conturul gingiilor și mișcarea buzelor contribuie la expresivitatea zâmbetului. Aplicarea aceluiași model estetic tuturor pacienților poate conduce la uniformizare, iar respectarea unor proporții matematice nu garantează că zâmbetul va fi perceput ca atrăgător. Un tratament bine planificat urmărește armonia dintre sănătate, funcție, aspect și identitatea vizuală a pacientului [12], [13].
Surse:
[2]. Staatliche Museen zu Berlin. (2026). The bust of Nefertiti. https://www.smb.museum/en/museums-institutions/aegyptisches-museum-und-papyrussammlung/collection-research/bust-of-nefertiti/the-bust/
[3]. Chauhan N. The Science Behind Nefertiti’s Beauty: A Plastic Surgeon’s Analysis. Indian J Plast Surg. 2022 Dec 22;55(4):357-363. doi: https://doi.org/10.1055/s-0042-1759496.
[3]. Huppertz, A., Wildung, D., Kemp, B. J., Nentwig, T., Asbach, P., Rasche, F. M., & Hamm, B. (2009). Nondestructive insights into composition of the sculpture of Egyptian Queen Nefertiti with CT. Radiology, 251(1), 233–240. https://doi.org/10.1148/radiol.2511081175
[4]. Harris, B., & Zucker, S. (2021). Polykleitos, Doryphoros (Spear-Bearer). Smarthistory. https://smarthistory.org/polykleitos-doryphoros-spear-bearer/
[5]. Royal Collection Trust. (n.d.). The proportions of the head, and a standing nude, c. 1490. https://www.rct.uk/collection/912601
[6]. The Morgan Library & Museum. (2026). Four books on human proportion. https://www.themorgan.org/exhibitions/online/imperial-splendor/four-books-human-proportion
[7]. Huang, Alisen & Fabi, Sabrina. (2024). Algorithmic Beauty: The New Beauty Standard. Journal of drugs in dermatology : JDD. 23. 742-746. https://doi.org/10.36849/JDD.8074.
[8]. Laughter, M. R., Anderson, J. B., Maymone, M. B. C., & Kroumpouzos, G. (2023). Psychology of aesthetics: Beauty, social media, and body dysmorphic disorder. Clinics in Dermatology, 41(1), 28–32. https://doi.org/10.1016/j.clindermatol.2023.03.002
[9]. Thorndike, E. L. (1920). A constant error in psychological ratings. Journal of Applied Psychology, 4(1), 25–29. https://doi.org/10.1037/h0071663
[10]. Dion, K., Berscheid, E., & Walster, E. (1972). What is beautiful is good. Journal of Personality and Social Psychology, 24(3), 285–290. https://doi.org/10.1037/h0033731
[11]. Gulati, A., Ma, S., Nguyen, T., & Krumhuber, E. G. (2024). What is beautiful is still good: The attractiveness halo effect in the era of beauty filters. Royal Society Open Science, 11(11), 240882. https://doi.org/10.1098/rsos.240882
[12]. Dag, H. R., Ercan, E., & Bilecenoğlu, B. (2024). The influence of different tooth proportions obtained using digital smile design on the perception of smile esthetics. Journal of Esthetic and Restorative Dentistry, 36(6), 887–895. https://doi.org/10.1111/jerd.13164
[13]. Akl, M. A., Mansour, D. E., Mays, K., & Wee, A. G. (2022). Mathematical tooth proportions: A systematic review. Journal of Prosthodontics, 31(4), 289–298. https://doi.org/10.1111/jopr.13420
